Încurajați și dezbinați de lupta politică – aparent la baionetă – dintre partidele de pe prima scenă politică a țării, nu putem discerne, ne prefacem că nu vedem sau că vedem parțial legăturile de sânge și interesele dintre ele.
Suntem surprinși de numirea lui Nicolae Văcăroiu la Curtea de Conturi, a lui Bogdan Olteanu la BNR sau de propunerea lui Teodor Meleșcanu la CCR, și asta doar pentru a da câteva exemple mai cunoscute. Să nu vorbim despre cum trec lucrurile prin deconcentrare.
Desigur, liberalii de rând se bucură, interpretând fiecare numire sau alegere a unui liberal ca pe o victorie a noastră, a tuturor, împotriva partidului de stat, iar fanii PDL nu înțeleg. Uităm, însă, că numirile, de oriunde, se bazează pe o lungă colaborare între partide și vizează satisfacerea intereselor grupului și nu a binelui comun.
Uităm de guvernarea Alianței DA, guvernarea PNL cu sprijinul PSD, uităm de guvernarea PDL-PSD-PC, toate sub bagheta aceluiași președinte, iubitor de „soluții imorale” ușor diluabile în timp și numai bune să servească electoratul însetat. Pâinea?! O împart cu ei, până la ultima firimitură, sub ochii goi și înghițirea uscată a fermierilor, profesorilor, medicilor și a tuturor categoriilor socio-profesionale. Ne-au făcut să luptăm între noi pentru firimituri și atenție de la un guvern iresponsabil, incompetent și criminal, care este, de fapt, un adevărat guvern din umbră, cu decizii luate de alții.
Da, pentru ca lupta la baionetă să pară cât mai veridică este nevoie și de „eroi”: atât de la PDL, cât și de la PNL, și de la PSD. Eroi cu sprijin mai mult sau mai puțin popular, chiar eroi ratați, fără sprijin popular, abandonați ulterior chiar și de partidele lor.
Ne bucurăm de transferuri mai mult sau mai puțin reușite, ipotetice sau reale, uitând de propriile goluri ale celor transferați înscrise în meciurile împotriva noii lor echipe. Ne bucurăm că asistăm la un meci frumos, cu ocazii și ratări de ambele părți, multe goluri, răsturnări de scor, cartonașe galbene, cartonașe roșii, înlocuiri reușite sau de neînțeles, lupte între jucători, între jucători și antrenori, între antrenori, între antrenori și galerie, între galerii etc. Un meci din care publicul pleacă mulțumit că a văzut un „adevărat spectacol”, o „luptă pe viață și pe moarte”.
Să te adresezi unui public pasionat, entuziast, chiar exaltat datorită unui Mare Blat, în aceste condiții, pare o nebunie…
Distribuie