Am considerat întotdeauna oportun să pregătesc orice partid pentru a câștiga alegeri prin formarea așa-ziselor guverne din umbră. Motivul pentru care am considerat aceste guverne din umbră ca fiind absolut necesare este, cred eu, experiența total neplăcută a venirii la putere a PNȚCD, fără a avea o echipă bine structurată de profesioniști. Sincer, având în vedere structura alianței de guvernare înființată în 1996, cred că nici măcar un guvern din umbră al PNȚCD nu ar fi putut fi transpus cel puțin parțial în realitatea guvernării.
Și pentru că am fost provocat de Ionuț Iancu, alături de Lilick, Alexandru Marin, Epistole pentru Zeus, Codeus și Marieta Varga, consider că este mai mult decât necesar să răspund provocării, analizând structura celor două guverne din umbră propuse de principalele partide din opoziție din România. Înainte de orice analiză efectivă, nu pot să nu taxez dur demagogia PDL de a critica guvernul din umbră al PNL, după ce, nu mai devreme de ianuarie 2010, voci din aceeași formațiune au afirmat necesitatea unui guvern din umbră al PDL, o inițiativă cel puțin bizară, dacă nu chiar hilară.
6 comentarii
Citește tot
350 impresii
Scurte impresii după Congresul PNL
Aș putea vedea cum presa ahtiată după scandaluri nu a avut prea multă materie primă furnizată de Congresul PNL. Prea multă tăcere. Au vrut chiar să-și exprime dezamăgirea în direct că a fost un congres mult prea liniștit.
Discursul lui Crin Antonescu de la finalul Congresului a fost într-adevăr un discurs victorios. Și mâna întinsă câștigătorului de către Ludovic Orban a fost apreciată.
Varujan Vosganian, Mihai Voicu și Relu Fenechiu au motive să se bucure, având în vedere funcțiile de vicepreședinți pe care le-au primit. A se vedea reacțiile pe bloguri după Congres.
8 comentarii
Citește tot
791 vizualizări
Polul Libertăților
După alegerea lui Victor Ponta în funcția de președinte al PSD, cu sprijinul lui Adrian Năstase, al lui Ion Iliescu și al altor lideri de partid, este mai mult decât evident că o colaborare strânsă între partidele parlamentare și extraparlamentare de opoziție din România nu mai este posibilă.
Imputarea concesiunilor doctrinare, pe tonul lui Iliescu, de către Victor Ponta lui Mircea Geoană, pentru Acordul de Reconciliere Naţională încheiat cu PNŢCD, evidenţiază revenirea PSD la regină, după „erezia” politică a lui Mircea Geoană. Acest regres la valorile predate de Ion Iliescu, Adrian Năstase și alți „grei” ai partidului, face imposibilă reformarea PSD-ului și transformarea acestuia într-un partid social-democrat de origine europeană. Pentru argumentarea suplimentară a acestei constatări, precizăm că Victor Ponta a fost cel care a insistat asupra modificării textului Acordului de Reconciliere Națională, având obiecții la articolele privind recunoașterea de către PSD a necesității condamnării trecutului comunist și a detașării definitive de acesta.