Raportul denigrator prezentat Comitetului Națiunilor Unite pentru eliminarea discriminării rasiale de către persoanele cu legături strânse cu UDMR este dovada lipsei de viziune și luciditate în analizarea realităților tangibile ale democrației românești. Implicarea unui întreg grup etnic în certurile personale ale unora sau altora dintre liderii UDMR este neproductivă și nu are rolul de a contribui la un climat de înțelegere și conviețuire pașnică între etniile din Transilvania.
Considerăm că UDMR are un discurs duplicitar: pe de o parte se află la cârma României prin prezența în guvernare și majoritatea parlamentară șchiopătată, pe de altă parte, anumiți lideri ai acestui grup se străduiesc să insufle neînțelegeri și ură între etniile aparținând neamului românesc. Toleranța PDL față de un astfel de comportament antinațional în cadrul guvernului este o dovadă suplimentară a lipsei de demnitate și de viziune politică, demonstrând pe deplin că nu este un partid, ci o adunare de oportuniști care se țin cu dinții de guvernare, cu orice preț, și în ciuda tuturor dovezilor lipsei unui proiect național viabil.
Prin acest „raport umbră” prezentat Comitetului ONU, UDMR lovește instituțiile publice care au fost date ca exemplu de management de succes a diversității culturale și lingvistice în spațiul european. Universitatea „Babeş-Bolyai” este un model atât de reuşit, iar o simplă comparaţie din această perspectivă cu celelalte Universităţi clujene este mai mult decât elocventă. O analiză a raportării universităților clujene la multiculturalismul transilvănean se poate face prin simpla accesare a paginilor web ale acestor instituții. Nici Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, nici Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, nici Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, nicio altă universitate din Cluj nu răspunde realității multiculturale transilvănene prin organigrame sau programe de învățământ în aceeași măsură ca Universitatea „Babeș-Bolyai” .
Considerăm că perpetua frământare pseudo-națională a liderilor UDMR nu derivă din dorința sinceră de emancipare a națiunii române prin toate etniile sale componente, ci din frustrarea lipsei de control politic asupra depozitarilor zestrei multiculturale transilvănene. Astfel de abordări anacronice nu fac decât să fixeze puncte false pe agenda românilor, amânând mereu transformarea profundă și ireversibilă a României.