Scandaluri publice

Am evitat să provoc scandaluri publice care să afecteze imaginea șifonată deja a PNȚCD, deși lucrurile nu au mers și nu merg în direcția bună. Am evitat să condamn public menținerea în funcție la nivelul PNȚCD Cluj a unui personaj rămas fără sprijin printre membrii propriului Birou Județean de Conducere. Am evitat să condamn partidul pentru încercarea de lichidare a Departamentului de Comunicare și Imagine, unul dintre puținele departamente care au rămas funcționale. Am evitat să critic exhumarea și punerea în funcțiune a groparilor PNȚCD la nivel național.

S-a atins însă o limită care nu poate fi depășită și pe care niciun țărănist adevărat nu ar putea-o depăși păstrându-și integritatea morală: negocierile cu PD-L și Traian Băsescu. De când a devenit mai frecventă aripa politică a Securității (PD-L) decât PCR-ul vopsit (PSD)? De când poate un partid politic fascist, care a falimentat și dejucat România, să devină un aliat de nădejde?

Nici măcar nu s-a răcit trupul ultimului Senior al PNŢCD-ului, că negustorii din templul politicii româneşti au și găsit de cuviinţă să-l vândă, împreună cu moaştele luptătorilor pentru democraţie şi demnitate naţională. Nimic nu este mai josnic și mai trist decât renunțarea la principiile pentru care alții și-au dat viața și pe care au putut să le respecte chiar și în gulagul închisorilor comuniste.

Cum poate o distincție oferită de Majestatea Sa Regele Mihai I al tuturor românilor să stea pe un piept umflat de promisiunea aburului mucegăit al puterii? Cum se împacă lupta pentru emancipare națională cu urmărirea unor pragmatici politici, care au adus un nou Ev Mediu în politica românească?

Mă alătur vocilor care s-au ridicat împotriva blasfemiei politice a celor mai noi gropari ai PNȚCD și înțeleg că pun bazele oricăror construcții politice viitoare bazate pe umanismul creștin, antitotalitar și democratic, prin DEMISIA mea din PNȚCD și, în consecință, din toate funcțiile pe care le mai ocupam în acest partid.

Rămân alături de cei care au luptat pentru o Românie mai bună și și-au sacrificat tinerețea și viața pentru credințele lor și viitorul nostru, dar nu pot merge împreună cu cei care pășesc împreună.