Nu prea am scris despre Roşia Montană, şi asta nu din dezinteres, ci dintr-o stare de disconfort emoţional când vine vorba de acest subiect. Nu este vorba despre dezgustul de a auzi gura lumii spunând că unii ar fi cumpărați de RMGC pentru a scrie lăudabil despre proiect. Nici de durerea de a-i vedea pe ceilalți redescoperind și reinventând locuri doar atunci când sunt în pericol de a dispărea.
Chiar îi înțeleg pe cei de la RMGC: au găsit o țară de ticăloși care își vindeau craca de sub picioare fără să stea pe gânduri. Ei nu vor rămâne aici, nici copiii lor. Că unii s-au lăsat cumpărați, și nu e de mirare, că vând și pielea de urs în pădure, scuze, viitorul tuturor copiilor noștri. Noroc că există și excepții…
Dar îmi este imposibil să înțeleg cum poate fi justificată și susținută cu sinceritate ideea de a transforma un loc ca cel din Roșia Montană în imaginea de coșmar, care va rezulta în timpul și după exploatare.