După scurte încercări pe Twitter și Facebook de a defini teoriile fundamentale ale Băsescianismului, m-am gândit să pun acest caimac al gândirii portocalii într-un singur loc, pentru a facilita înțelegerea pe deplin a complexului fenomen denumit Băsescianism. Ceea ce urmează să citiți nu este o culegere de maxime, ci o încercare de a transpune în termenii cei mai științifici orientările și direcțiile de acțiune ale Băsescianismului, definit ca un curent politic vitalist, de origine securistă și evoluție schizofrenoidă, cu nuanțe vizibile de fascistoid.
Teoriile enunțate mai jos nu sunt construite exclusiv pe baza discursului și acțiunii politice a lui Traian Băsescu, ci pe gândirea politică a tuturor exponenților de frunte ai Băsescianismului. Dar, evident, fondatorul mișcării, însuși Traian Băsescu, are rolul cel mai important în conturarea doctrinei Băsesciene.
Teoria lui Băsescu despre selecție și ofertă: Cei deștepți pleacă, alegătorii rămân.
Teoria lui Băsescu despre capete: Bățul are o infinitate de posibile capete, situate la intersecția acestuia cu o infinitate de planuri.
Teoria lui Băsescu despre selecția nenaturală: Trăim bine oricum, să îi ciuruim pe deștepți.
Relativitatea traficului (a lui Bergovici): Distanța dintre două puncte crește proporțional cu numărul gropilor din asfalt.
Teoria neoroesleriană a doamnei Cocoş: Suntem urmaşii lui Traian Băsescu.
Teoria frânghiei infinite (a lui Funieru): Tac sau vorbesc, tot îmi primesc salariul.
Teoria iraționalistă Ebuistă: nu gândesc, deci nu exist, deci pot spune orice vreau.
Teoria secțiunii în firul de păpădie generalizată (a lui Boc): Coasa taie tot ce crește.
Teoria videană a dislocării corpurilor solide: Schimbă granița, mânca-ți-aș gura!
Teoria lui Băsescu despre geneza basescuistului pur: (Păsărică) dacă stai la masă, îți spun eu cum se face.