Sâmbătă, 17 aprilie 2010, a avut loc la Timişoara, în sala de consiliu a Primăriei Timişoara, înfiinţarea Forumului Aleşilor Locali (PNȚCD). La constituirea Forumului, au participat numeroşi primari, consilieri locali şi judeţeni ai PNŢCD. Forumul a fost o premieră, fiind prima structură națională de acest tip din perioada modernă a partidului. Această premieră a fost dublată de alta, fiind prima dată când PNȚCD a invitat bloggeri la un eveniment al partidului, în cadrul campaniei#NouaPolitica. Poți afla impresiile despre Forum de la Florin Pușcaș, blogger prezent la eveniment.
Dincolo de bucuria de a vedea cum comunitățile de primari PNȚCD și consilieri locali de partid – supuse unui blocaj financiar și investițional de către consiliile județene portocalii și ministerele de resort de aceeași culoare – pot duce la prosperitate, nu este mai puțin important că PNȚCD încă mai are un cuvânt de spus în politica românească. Dacă, în condițiile actuale de oranjizare forțată și subfinanțare a fiefurilor oponenților politici, după zece ani de extra-parlamentarism, există primari și consilieri locali și județeni ai PNȚCD, singurul motiv pentru care aceștia sunt încă aleși este dexteritatea lor.
La fel de importantă pentru PNȚCD și pentru România este abordarea unei teme de viitor și real interes: regionalizarea României. Nu este un mesaj nou pentru PNȚCD și a fost însoțit – la începutul guvernării 1996-2000 – de acțiuni concrete, care au dus la formarea celor 8 Regiuni de Dezvoltare. Se poate observa astăzi că proiectul nu a fost dus mai departe, așa cum ar fi trebuit să li se acorde acestor Regiuni puteri administrative și legislative reale, în strictul interes regional. Este un subiect care merită dezbătut și a cărui aplicare ne-ar aduce doar beneficii. Este o temă care trebuie adusă în discuție, mai ales că în această perioadă se dezbate revizuirea Constituției României.
De altfel, România are nevoie de o nouă Constituție, care să marcheze sfârșitul tranziției și să pună țara pe un drum normal. O Constituție care limitează puterea de acțiune a unui grup restrâns de oameni – fie el președinte, Guvern, Curte Constituțională, guvernator regional, președinte de consiliu județean sau primar – și permite luarea deciziilor în cel mai reprezentativ mod posibil – prin intermediul parlamentului național, al parlamentului regional sau al consiliilor locale și județene. O schimbare a Constituției fără a transforma România într-o republică parlamentară și în regiuni, în timp ce se ajustează prerogativele instituțiilor naționale, județene și locale, nu poate însemna decât continuarea agoniei tranziției, în căutarea unui model de stat, și cangrenarea țării prin exagerare și centralism neproductiv.