Teroare, vigilenţă, speranţă, încredere, revoltă. Sunt doar câteva cuvinte care ar putea defini – fără a epuiza însă – amestecul de stări care au caracterizat viaţa românilor în perioada decembrie 1989 – ianuarie 1990. Pentru o imagine cât mai corectă asupra forţelor care acţionau asupra opiniei publice din acea vreme, am răsfoit câteva numere de ziare din acea perioadă. Sloganurile de pe prima pagină spun multe: „TRĂIASCĂ ROMÂNIA LIBERĂ!” sau „GLORIE ROMÂNIEI LIBERE ŞI POPORULUI SĂU EROU!”

Este trist să vezi şi să concluzionezi astăzi, la atâţia ani după evenimentele cu pricina, cum bastarzii comunismului au reuşit să-şi însuşească o moştenire la care nici măcar nu aveau dreptul şi să ocupe jilţurile puterii la adăpostul terorii pe care ei înşişi au declanşat-o şi amplificat-o.

Gazeta de Transilvania, Braşov, 24 decembrie 1989

Titlurile articolelor spun aproape totul despre cum noul partid-stat, FSN, punea mâna pe putere:

• Informare din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, prezentată la Televiziune de Ion Iliescu
• Din partea Preşedintelui Consiliului Judeţean al Frontului Salvării Naţionale
• Apel către cetăţenii judeţului Braşov
• Melt preaîncercaţii noştri cititori
• Crăciun însângerat
• Să nu uităm! Să nu iertăm!
• S-au frânt catenele sclaviei

Merită reprodus un apel de pe prima pagină a ziarului care dovedeşte teroarea la care cetăţenii erau supuşi pentru a li se distrage atenţia de la problema succesiunii comuniste şi a-i face scăpaţi pe autorii reali ai crimelor săvârşite.

Textul 1 [Isteria terorismului. Duşmanul]

„CETĂŢENI AI JUDEŢULUI BRAŞOV!

• În aceste clipe de măreaţă istorie naţională, fiţi vigilenţi, aflaţi-vă mereu cu ochiul treaz în preajma obiectivelor vitale: relee de telefoane, reţele de apă, instalaţii cu pericol mare în exploatare!

• Cetăţeni! Fiţi vigilenţi şi acolo unde observaţi terorişti străini, loviţi-i cu lemne, cu pietre, cu fiare, cu gloanţe! Alungaţi-i de pe pămîntul scump al patriei, dat pe mîna acestor bestii!

• Faceţi-vă datoria de adevăraţi cetăţeni înarmaţi! Apăraţi Libertatea şi Revoluţia plătite cu sânge!”

Merită reprodus şi începutul articolului S-au frînt catenele sclaviei: „Era semidocţilor, a nonvalorii şi a imposturii s-a terminat. Glasul oamenilor este liber acum...” Mult prea multă speranţă într-un viitor care avea să demonstreze, peste doar câteva luni, că glasul omului nu putea să fie liber căci această libertate ar fi periclitat succesiunea comunistă.

Ramuri în libertate, Craiova, 25 decembrie 1989

Dat fiind că revista menţionată era o revistă de cultură, şi titlurile pe care le vom enumera spre exemplificare sunt mai mult decât nişte simple titluri, spunând cam totul despe aşteptările acelor clipe:

• Ieşirea din tunel
• Prima zi a demnităţii noastre
• Zarea noastră toată
• De Crăciun, copiilor noştri, darul suprem – LIBERTATEA
• La ora adevărului

Merită să reproducem fragmente din articolul lui Marin Sorescu, Ieşirea din tunel

„Ce lung a fost acest îngrozitor tunel din care credeam că n-o să mai ieşim niciodată.

Poporul român a dovedit că poate găsi în el rezerve infinite şi, precum Ştefan cel Mare cel descris de Neculce, chiar atunci când toţi îl credeau biruit, el încă se transforma în biruitor. Am învins, dar lupta nu se termină aici – aceste împuşcături pe care chiar în acest moment le aud pe fereastră, la Bucureşti, nu sunt trase din fluiere de soc.

[...]

Cu „Deşteaptă-te, române” în suflet, ieşi române şi azi la demonstraţie, organizează-te în gărzi patriotice, intimidează, izolează şi anihilează acea mînă de terorişti criminali, adevăraţii derbedei – ale căror ceasuri sînt într-adevăr numărate.

Sprijin cu toată fiinţa mea Frontul Salvării Naţionale al cărui Consiliu ne-a prezentat un foarte matur program politic.

Sînt emoţionante semnele de solidaritate ale tuturor vecinilor noştri, (chiar şi Marea Neagră este alături de noi), ale Europei şi ale lumii întregi.

Vă îmbrăţişez pe voi toţi, cetăţeni-luptători ai României libere, şi sînt alături de voi.”

 

Tineretul Liber, 7 ianuarie 1990

Nu mai reproducem titluri şi articole care se încadreză în tematica deja prezentată, însă am identificat două elemente de noutate care arătau relaţiile noii conduceri a Statului cu cea veche şi aliaţii ei.

Pe prima pagină cu caractere îngroşate şi majuscule, apare următorul text:

„AM AUZIT CĂ MINISTRUL NOSTRU DE FINANŢE A PLECAT LA ZURICHÎN LEGĂTURĂ CU TRECEREA FONDURILOR DIN CONTUL CLICII CEAUŞISTE PE NUMELE ADEVĂRATULUI LOR POSESOR: POPORUL ROMÂN!”

Anunţul de mai sus ne face astăzi să zâmbim, însă nu putem să nu ne amintim atenţia cu care era urmărită în acele vremuri orice ştire despre presupusele conturi secrete ale familiei Ceauşescu.

Un altă ştire, care ar fi trecut neobservată dacă nu avea repercusiuni ulterioare asupra traiectoriei democratice a României, am cules-o tot pe prima pagină a ziarului. Este vorba despre conferinţa de presă comună de la Hotel Intercontinental, din data de 6 ianuarie 1990, a Ministrului Afacerilor Externe al URSS, Eduard Şevardnadze, şi a Ministrului Afacerilor Externe al României, Sergiu Celac, conferinţă de presă din care reproducem:

„[Întrebare:] La data de 4 ianuarie, un grup de intelectuali români şi din R.S.S. Moldovenească, printr-o scrisoare deschisă s-a adresat domnului Mihail Gorbaciov, solicitând deschiderea graniţelor dintre România şi R.S.S. Moldovenească, aşa cum s-a întîmplat între R.F. Germania şi R.D. Germană. Cu precizarea: acest lucru nu va afecta nici graniţele stabilite în 1944, nici prevederile acordului Hitler-Stalin din 1940. Credeţi că există posibilitatea realizării acestui deziderat?

[Răspunsul lui Eduard Şevardnadze]: Am discutat acest aspect, şi la nivelul cel mai înalt vor începe o serie de convorbiri în legătură cu regimul de graniţă, astfel încît oamenii din România şi R.S.S. Moldovenească să poată avea, fără dificultăţi, contacte.”

Ce a urmat în zonă, ne aducem aminte cu toţii: Tratatul dintre România şi URSS, destrămarea URSS, Independenţa Republicii Moldova, Războiul Transnistrean...

Adevărul, 9 ianuarie 1990

Din acest număr, ne atrage atenţia un extras din declaraţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale privind colaborarea pe baze noi între România şi Comunitatea Economică Europeană. La patru ani şi de la integrarea noastră în Uniunea Europeană, ne tăvălim pe jos citind declaraţia prin care „[...] Consiliul Frontului Salvării Naţionale, recunoscînd oficial Comunitatea Economică Europeană, declară că este gata să stabilească relaţii diplomatice cu C.E.E. Şi să acrediteze un ambasador pe lîngă aceasta.”

Patria Liberă, ianuarie 1990

Este un nume de revistă care s-ar putea să nu vă spună nimic, însă enumerarea unor titluri de articole şi un scurt rezumat invariabil al acestora, vă vor suficiente pentru a înţelege despre ce revistă este de fapt vorba, acesta fiind primul şi ultimul număr cu această denumire, revista revenind la numele anterior evenimentelor din decembrie imediat după primul număr din ianuarie 1990.

Titluri:

• Reportaj din interiorul Revoluţiei (articol de 4 pagini!)
• Libertatea – condiţia fundamentală a unei lumi civilizate (interviu cu domnul general-colonel dr. Mihai Chiţac, ministru de interne)

Două articole extinse pe 6 pagini, cu un rezumat simplu: Miliţia, scuze, Poliţia a fost alături de revoluţie şi revoluţionari în lupta împotriva clicii Ceauşescu. Niciun cuvânt despre Securitate, structură subordonată până la desfiinţare tot Ministerului de Interne. Da este vorba despre revista Pentru Patrie, organ de informare al Ministerului de Interne: