Sarbatori Fericite!

Buna sara lu Craciun!
Dumnezo va-mbucure pa tati! Faceti bine si iertati daca v-am gresit la careva p-aci ori pa arindeva!

Sarbatori fericite !

Craciun fericit , multa sanatate , intelepciune si ratiune !

Sa nu uitam ca cei ce impiedica reunificarea partidului vor devenii cioclii celui mai sfant partid , singurul care mai poate schimba actuala clasa politica , corupta , toxica . sa nu itam ca nici-o functie in PNTCD-ul actual , nu reprezinta de fapt nimic. Este mai important sa fi simplu membru intr-un PNTCD parlamentar . Am sa ma abtin sa caracterizez membrii BNC-ului (Pavelescu ) , deocamdata , care au votat din nou vanzarea sediului din Clemenceau .

Pingback

[...] Oana Stoica-Mujea, Octavia Sandu, Oplisme, Orry, Otilia Enache, Otto Pop, Pan, Paul G. Sandu, Paul Sorin Tiţa, Petra, Pitikul Jenikă, Policier, Popa Ţeapă, Poşeta cu idei, Primadona, Pro Atitudine, [...]

Pingback

[...] Oana Stoica-Mujea, Octavia Sandu, Oplisme, Orry, Otilia Enache, Otto Pop, Pan, Paul G. Sandu, Paul Sorin Tiţa, Petra, Pitikul Jenikă, Policier, Popa Ţeapă, Poşeta cu idei, Primadona, Pro Atitudine, Pucca, [...]

Pingback

[...] Curioşi de ce transpiră Caius în aşa hal: Melami, Adele Onete, Scurtul, Gând licitat, Andi Bob, Cati Lupaşcu, Gabi123, Supravieţuitor, Theodora Marinescu, Tanya, Elisa, Gabriela Savitsky, Carmen Negoiţă, Cosmin Ştefănescu, Paul Sorin Tiţa. [...]

re

Oare n-as putea avea chiar fisierele? Un calculator mi-e fara sunet, iar
celalat nu-mi merge pe internet. Poate reusesti sa le pui pe transfer.ro.

Sabin

Off topic. O eroare gramaticală!

"însă corindele cântate merită ascultate"

Merită să fie ascultate?! Ei bine, nu! Şi asta o spune excelent argumentat prof. G. Gruiţă, lingvist, autor de gramatici normative. Aviz amatorilor :)!

Cartea merită citită sau Cartea merită să fie citită?

1. Cartea merită citită este o variantă prescurtată, rezultată în urma suprimării auxiliarului să fie de la predicatul pasiv al subor¬donatei (să fie citită). Modelul acestei transformări l-au constituit construcţiile cu a trebui, discutate la subcapitolul 6: Familia trebu¬ie să fie anunţată > Familia trebuie anunţată. Se pune însă între¬barea dacă structurile din titlu repetă întocmai condiţiile de con¬tragere semnalate la a trebui. De răspunsul dat depinde şi aprecie¬rea corectitudinii formulării Cartea merită citită.
Mai întâi, să precizăm că utilizarea prescurtată a unor struc¬turi pasive de acest tip nu se manifestă doar la cele două verbe amintite aici.
a) Verbul a se cuveni, ca regent al unei subiective cu predicat
la diateza pasivă, apare frecvent cu auxiliarul suprimat:
Se cuvine să fie luată această măsură/ Se cuvine luată această măsură.
Se cuvine să fie luate măsuri urgente/ Se cuvin luate măsuri urgente.
Restructurarea operată implică, aşa cum am arătat în subcapi¬tolul 6, modificări de acord şi reinterpretarea relaţiilor din interio¬rul enunţului rezultat.
b) Alte două verbe (a se cere, a se impune) încep a fi atrase
tot mai mult în formulări cu participiul în locul diatezei pasive:
Se cere luată o decizie urgentă. Se cer luate măsuri urgente.
Poate nu chiar în aceeaşi situaţie se află al doilea verb, deoarece o exprimare ca Se impune luată o decizie apare ca uşor forţată, în comparaţie cu varianta necontrasă (Se impune să fie luată/ a fi luată o decizie) sau cu cea rezultată din nominalizarea verbului (Se impune luarea unei decizii).

Observaţie. Indiferent de frecvenţa sau gradul de acceptabilitate a structurilor contrase pomenite la a) şi b), subliniem că ele se justifică, sunt legitimate semantic şi gramatical, întrucât apar în aceleaşi condiţii cu modelul. Într-adevăr, a se cuveni, a se cere, a se impune, ca regente impersonale ale unei subiective, sunt sino¬nime cu a trebui, se comportă ca semiauxiliare de modalitate, ex¬primând "necesitatea" acţiunii din verbul următor, cu nuanţă im¬perativă variabilă.

2. A merita se deosebeşte de a trebui atât semantic, cât şi gra¬matical. El este, în primul rând, un verb tranzitiv personal. În enunţul Cartea merită să fie citită, propoziţia subordonată (să fie citită) este o completivă directă, iar regentul poate sta la orice persoană:
Eu merit să fiu citit (lăudat etc.). Tu meriţi să fii citit (lăudat etc.).

Mai mult, a merita, ca verb tranzitiv, nu se poate întrebuinţa cu sens absolut, el reclamă prezenţa, reală sau subînţeleasă, a com¬plementului direct în enunţ. Nu putem spune Studenţii merită, aşa cum spunem Studenţii învaţă. În dialog, în exprimările eliptice, excepţia este doar aparentă, deoarece complementul direct este, în mod obligatoriu, subînţeles: - Merită Ion un premiu? - Merită („un premiu").
Această particularitate a lui a merita (complement direct obli¬gatoriu) este importantă. Prin suprimarea lui a fi din Cartea merită să fie citită, rolul de complement direct al subordonatei este prelu¬at, în mod necesar, de verbul la participiu (citită - Cartea merită citită). Prin aceasta însă s-a ajuns într-o situaţie stranie: participiul acordat, care urmează schema funcţională a adjectivului, este pla¬sat într-o poziţie sintactică (complement direct) cu care este in¬compatibil.
Acesta este motivul pentru care limba literară a respins vari¬anta prescurtată Cartea merită citită, ca pe o abatere de la reguli¬le sintaxei româneşti. Anomalia semnalată aici este cu atât mai pu¬ţin tolerată când se manifestă la persoanele I şi a II-a: Tu meriţi bătut, Eu merit lăudat etc.
Prin urmare, construcţiile corecte sunt: Cartea merită să fie citită sau Cartea merită a fi citită.
Observaţii
a) Verbul a merita se foloseşte în limba română şi cu sens impersonal, ca regent al unei subiective:
Merită să încercăm şi noi.
Dată fiind calitatea de verb personal tranzitiv a lui a merita, cu ca¬re apare de obicei, subiectul subordonatei trebuie, în mod obligatoriu, plasat în interiorul subiectivei. Deplasarea subiectului în faţa regentului schimbă situaţia, mai ales când acesta este de persoana a III-a, iar predicatul subiectivei este la diateza pasivă:
Merita/să fie citită toată cartea (merita + subiectivă). Toată cartea merita/să fie citită (merita + completivă directă).
Dacă prima construcţie (şi interpretare) este uşor ambiguă, a doua variantă evită orice echivoc semantic şi gramatical.
b) înlocuirea unei subordonate al cărei predicat este la diateza pasivă, cu participiul verbului respectiv, reprezintă un procedeu economicos şi productiv în limba română. Totul este ca funcţia rezervată participiului acordat să fie în concordanţă cu valenţele sintactice ale acestuia. Aşa cum am arătat deja, participiul urmea¬ză schema funcţională a adjectivului, de aceea refuză orice înca¬drare improprie. Cazul lui a merita + participiu nu este singular. De pildă, un verb ca a aştepta, nu admite o variantă prescurtată, deoarece oferă participiului care substituie subordonata funcţii in¬compatibile cu statutul sintactic al acestuia (complement direct şi complement indirect):
El aşteaptă să fie invitat (c.d.). El se aşteaptă să fie invitat (ci.).
El aşteaptă invitat şi El se aşteaptă invitat sunt, din motivele ară¬tate, inacceptabile.
Cel mai adesea, participiile rezultate în urma unor transfor¬mări, cum sunt cele de mai sus, îndeplinesc funcţia de element predicativ suplimentar, determinată de dubla lor orientare: spre verbul din stânga (ca reprezentant al fostei subordonate) şi spre un nume (ca orice cuvânt cu comportament adjectival).
Ex. El lasă să fie aşteptat > El se lasă aşteptat.
El consideră că a fost învins > El se consideră învins. Ea visa să fie invitată > Ea se visa invitată.
Se înregistrează chiar un abuz de astfel de elemente predicative su¬plimentare, dintre care unele se află la limita de jos a toleranţei: El se vrea lăudat, El se cere tratat, Ea se dorea aleasă.