Războiul de 20 de ani
A început acum 20 de ani şi părea că nu se va termina niciodată. Scandal, bătaie şi moarte. Unii spun că ar fi început mai demult, în vremuri imemoriale, în vremea în care moşii lor îi fugăreau pe moşii noştri prin munţi şi îi vânau ca pe animale. Nici moşii noştri nu stăteau prea mult pe gânduri când dădeau peste moşii lor…
Dar asta a fost demult. Alt război, căruia, cel puţin teoretic, nu ar fi trebuit să îi fim tributari după eliberare. Nu am fost capabili, după moartea singurei noastre căpetenii, să ne aşezăm la aceeaşi masă pentru a încerca să găsim puncte comune pentru propăşirea spirituală şi materială a tuturor celor asemenea nouă. A fost mai simplu şi mai mobilizator pentru oameni pe care, poate, nici noi şi nici ei nu îi puteam ţine lângă noi decât arătându-le „duşmanul de moarte”, care ne şi le justifica existenţa. Orice proiect comun a fost imposibil pentru că noi eram alb-negri, ei erau roşii, amândouă înainte de a fi români.
Au trebuit să treacă 20 de ani şi o haită de lupi peste noi pentru a conştientiza că lupii ne puteau face ambelor tabere ceea ce noi nu reuşiserăm să ne facem unii altora: să ne extermine până la ultimul. În ceaţa groasă de dinaintea lăsării definitive a întunericului, am reuşit să schimbăm două vorbe. Nu ştiu dacă vom îndupleca jaguarii istoriei să elibereze soarele libertăţii noastre din strânsoare. Nu ştiu dacă, după înmugurirea zilei, colţii roşii nu se vor arăta iar de sub chipurile lor acum lătrânde în zare. Nu ştiu. Dar ştiu că lumea s-ar putea sfârşi, iar aceasta este ultima noastră şansă, căci, altfel, ne vom lupta până la ultimul, între hotarele unui tărâm sfâşiat şi ciuruit.
- 2108 afişări


Comentarii
Pingback
[...] Războiul de 20 de ani Tue Oct 19, 2010 14:49 pm A început acum 20 de ani şi părea că nu se va termina niciodată. Scandal, bătaie şi moarte. Unii spun că ar fi început mai demult, în vremuri imemoriale, în vremea în care moşii lor îi fugăreau pe moşii noştri prin munţi şi îi vânau ca pe animale. Nici moşii noştri nu stăteau prea mult [...] [...]
Pingback
[...] Războiul de 20 de ani | Paul-Sorin Tiţa tita.ro/2010/10/razboiul-de-20-de-ani – view page – cached Despre războiul de 20 de ani şi pericolul prăbuşirii României Tweets about this link [...]
Războiul nu are niciodată o
Războiul nu are niciodată o legătură cu raţiunea... numai cu distrugerea.
@Bibliotecaru: Război
Tocmai de aceea este neplăcut să ne surprindem, ca fiinţe raţionale, militând pentru confruntare şi amplificând tensiuni existente.
Cine sunt "ambele tabere" si
Cine sunt "ambele tabere" si cine sunt "lupii" ?
Cumva, ambele tabere s-au întrunit la Timişoara pe 1 decembrie 2009 ? Că mie mi s-a părut că este aceeaşi tabără, în deghizament diferit.
@Riddick: Lupii sunteţi voi
Ştii foarte bine, Riddick, cine sunt lupii. Sunt cei care vorbesc despre deghizarea oilor, după ce le-au jupuit şi le-au luat blana. Îţi urmăresc blogul, deşi nu prea comentez în ultima vreme. Faza cu "secta" care face cu ochiul PNŢCD era interesantă. Chiar crezi că aparenta voastră scindare este în măsură să ne deruteze aşa de mult? Ştim cine sunteţi, că sunteţi o apă şi un pământ şi că vă împrăştiaţi prin tot locul pentru a vă regrupa ulterior la ordinele celor care v-au trimis.
:D Aaaa... deci, mergeţi cu
:D
Aaaa... deci, mergeţi cu "răul mic".
Pathetic.
@Riddick: Nu există rău mic şi rău mare
Nu există rău mic şi rău mare, ci doar rău. Ciudat este că partide aparent onorabile devin rele când dau de gustul puterii. A fost cazul PSD, iar acum este cazul vostru.
Mă amuză şi mai tare atunci când cineva care a guvernat alături de PSD ne impută nouă că am vrea să mergem cu PSD-ul. Cât de scurtă credeţi că ne este memoria?
Desigur, şi la voi e vorba de
Desigur, şi la voi e vorba de "trecerea punţii, cu Dracul". Nuuu ?
Doar n-o fi vreun proiect pe termen lung, este ? ;-)
@Riddick: Ducă-se pe pustii...
Dracu să se ducă pe pustii, că ştim înota. Geaba ne momeşte cu Fundaţii Creştin-Democrate şi de alte soiuri...
Poezie desteapta de un roman destept
TIMIŞOARA A ÎNCEPUT SĂ SE MIŞTE CHIAR ÎN PREZENŢA
PREMIERULUI BOC!
O poezie-protest, concepută de Un român deştept ..., circulă, tot de la Timisoara, sub forma de viral, pe internet . Textul este dedicat alianţei toxice PDL-UNPR-UDMR, tripleta care si-a propus sa distrugă total aceasta ţară. Incepem şi noi, ca oameni bine informaţi, să credem ca indivizii ăştia sunt trădători de neam şi ţară.
Nu-i iertaţi!
Versurile, maestre:
o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
fugiţi, spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…
ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci…
pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…
din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio rem uşcare..
nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a muri.
Publică un comentariu nou