Am considerat mereu oportună pregătirea oricărui partid pentru câştigarea alegerilor prin formarea aşa-numitelor guverne din umbră. Motivul pentru care am considerat aceste guverne din umbră drept absolut necesare rezidă, cred, în experienţa total neplăcută a PNŢCD de a veni la guvernare fără a avea o echipă bine structurată de profesionişti. La drept vorbind, dată fiind structura alianţei de guvernare instaurate în 1996, nici nu cred că un guvern din umbră al PNŢCD ar fi putut să fie măcar parţial transpus în realitatea guvernării.

Şi pentru că am fost provocat de Ionuţ Iancu, laolaltă cu Lilick, Alexandru Marin, Epistole pentru Zeus, Codeus şi Marieta Varga, consider mai mult decât necesar să răspund provocării, analizând structura celor două guverne din umbră propuse de principalele partide de opoziţie din România. Înainte de orice analiză propriu-zisă, nu pot să nu taxez dur demagogia PDL de a critica guvernul din umbră al PNL, asta după ce, nu mai devreme de ianuarie 2010, voci din acelaşi partid afirmau necesitatea unui guvern din umbră al PDL, o iniţiativă cel puţin bizară, dacă nu cumva chiar hilară.

Încep cu guvernul din umbră al PNL, care a stârnit reacţii şi pro şi contra. Să prezentăm însă guvernul din umbră al PNL:

• Claudiu Doltu – Ministrul Finanţelor şi Economiei
• Andrei Marga – Ministrul Educaţiei
• Teodor Meleşcanu – Ministrul Afacerilor Externe
• Corneliu Dobriţoiu – Ministrul Apărării Naţionale
• Mariana Câmpeanu – Ministrul Muncii şi al Protecţiei Sociale
• Eduard Hellvig – Ministrul Infrastructurii Naţionale
• Victor Voicu – Ministrul Sănătăţii
• Victor Paul Dobre – Ministrul Administraţiei şi Internelor
• Radu Catană – Ministrul Justiţiei
• Aurelian Penescu – Ministrul Agriculturii
• Mircea Diaconu – Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale

La o primă vedere, sunt câteva nume grele în guvernul din umbră al PNL, un soi de sistem osos în jurul căruia se poate construi ceva solid: Mariana Câmpeanu, Mircea Diaconu, Andrei Marga şi, poate, Teodor Meleşcanu. Sunt persoane care au experienţă suficientă pentru ministerele la care sunt propuşi şi au şi notorietate pe măsură. În rest, nu vreau să comentez experienţa celorlalte persoane – nu mă îndoiesc că există –, însă lipsa lor de notorietate m-ar face să mă gândesc de două ori înainte de a-i propune pentru funcţia de miniştri. Nu poţi să fii credibil până la capăt dacă nu ocupi toate posturile cu oameni cu notorietate şi experienţă. Ar mai fi fost prin PNL oameni mult mai vizibili şi, cu siguranţă, cu cel puţin la fel de multă experienţă pentru a fi propuşi în guvernul din umbră. Poate nu ar strica să se mai uite Crin Antonescu puţin şi pe guvernul din umbră al blogosferei, poate mai găseşte ceva util. Şi, dacă tot vorbeam de blogosferă, poate se uită cineva de la PNL şi peste raportul de 11:2, net în favoarea PSD, al prezenţei miniştrilor din umbră pe internet.

În ceea ce priveşte guvernul din umbră al PSD, trebuie să încep prin a spune că nu aş vrea să mai văd PSD-ul la guvernare prea curând, după experienţa dintre 2000 şi 2004. Să-i vedem, totuşi, structura:

• Victor Ponta – Prim-ministru
• Claudiu Manda – Ministrul Finanţelor Publice
• Mugurel Surupăceanu – Ministrul Economiei şi Industriei
• Olguţa Vasilescu – Ministrul Educaţiei
• Adrian Năstase – Ministrul Afacerilor Externe
• Georgian Pop – Ministrul Apărării Naţionale
• Oana Niculescu Mizil – Ministrul Muncii şi al Protecţiei Sociale
• Valeriu Zgonea – Ministrul Transporturilor
• Nicolae Banicioiu– Ministrul Sănătăţii
• Liviu Dragnea – Ministrul Administraţiei şi Internelor
• Dan Şova – Ministrul Justiţiei
• Cosmin Nicula – Ministrul Agriculturii şi Mediului
• Ioana Pop – Ministrul Culturii şi Cultelor
• Robert Negoiţă – Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului
• Cristian Rizea – Ministrul Tineretului şi Sportului
• Cătălin Ivan – Ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul

Olguţa Vasilescu la educaţie mi se pare o glumă… Victor Ponta Prim-ministru, o altă glumă. În rest, însăşi ideea de PSD mă face să mi se scoale părul pe şira spinării, mai ales când iese cu nume ca Adrian Năstase, Olguţa Vasilescu sau Victor Ponta.

Şi pentru că Ionuţ Iancu întreba şi de părerea despre actualul guvern de slugi băsesciene, cred că am scris suficiente lucruri pe acest blog pentru a-mi fi cunoscută şi răscunoscută opinia. Astfel încât nu mai insist, la fel cum nu înţeleg de ce insistă ei să guverneze, în absenţa oricărei competenţe vizibile şi a oricărui succes în guvernare.

Într-un climat de neîncredere sporită faţă de clasa politică, într-o eclipsă de speranţe mult prea îndelungată, riscul bagatelizării actului de guvernare – prin prezentarea unor guverne din umbră de iepuri – este imens. Ai suficient timp să te gândeşti înainte de a face propuneri cărora vrei să le dai greutate. Altfel, răzgândirea este un risc asumat la pachet cu o consecinţă majoră: ştirbirea încrederii electoratului în oferta politică per ansamblu şi în special în aceea a propriului partid.