Pingback

[...] de zi a românilor, amânând mereu transformarea profunda si ireversibila a României – Link. AKPC_IDS += [...]

Efort

Eu cred că degringolada declaraţiilor politice, marele efort de a pătrunde, ca imagine politică, în mass-media prin orice mijloace, este un produs al fricii procentelor, din ce în ce mai mici, din români care încă mai creditează politica cu soluţii de guvernare.

Disperarea politicii este că deşi procentele se păstrează în termeni relativi, în termeni nominali sunt tot mai puţini oameni care susţin fiecare partid.

Dacă 80% declară care nu au încredere în clasa politică, atunci cei 30% care te votează ca principal partid parlamentar sunt de fapt doar 6% din populaţia României. Partidul care are procente la limita intrării în parlament, 5%, au în mod real susţinerea a numai 1% din populaţia cu drept de vot.

UDMR s-ar putea să fi reţinut că susţinerea lor se limitează la 200 mii de oameni...

UBB model de succes

UBB nu este deloc un model de succes sau cel putin nu din punct de vedere al calitatii invatamantului si al adaptarii curiculumui la nevoie de pe piata muncii. Da intr-adevar pe hartie si pe site UBB ofera multe avantaje studentilor dar pe masura ce trec anii iti dai seama tot mai mult ca a fost doar o reclama pentru a atrage studenti. Daca UBB ar fi fost un model de succes acum as fi trecut mailul dat de universitate in rubrica dedicata E-mailului. O sa ziceti ca poate calitatea invatamantului este unul crescut. Total fals! Sunt la doua specializari in cadrul UBB iar foarte multi profesori care au carti plagiate si cu atata nesimtire ne cer noua studentilor sa invatam ceea ce nici ei nu au reusit sa invete in atatia ani decand predau. Mai rau in UBB la multe cursuri profesorii fac exercitii de citire, crezand poate ca studentii nu stiu citi din acel suport de curs. Cat priveste examenele, UBB e campion; are cele mai nesimtite taxe colectate din „incopetenta” studentilor sau lipsa de interes a studentilor fata de facultate, asa cum multi profesori o numesc cand trebuie sa dea explicatii in fata presei pentru numarul mare de restantieri. Dar e mai usor sa zici ca studentul e de vina si sa nu vezi toate neajunsurile din sistem, cand un student face un 3 cursuri (pentru ca profesorul are probleme iar UBB nu are solutii) intr-un semestru iar apoi trebuie sa se prezinte la examen ca si cum ar fi tinut toate cele 11 cursuri. UBB locul in care democratia o vedem numai in cursuri. De ce spun asta? Pentru ca studentii nu sunt reprezentati cum trebuie in UBB si chiar daca ar fi nu au puterea sa schimbe ceva pentru ca ponderea votului lor este foarte scazuta. Studenti senatori si prefecti de ani si ani de zile care „reprezinta” interesele studentilor pana cand termina doctoratul, pentru ca mai nou cica si doctorandul e „student doctorand” si care dezvolta afaceri proprii precum programe studcard, omnipas, s.a. Oare cat s-a incasat de la BRD prin studcard ca 60 000 de studenti au facut card bancar la ei? In concluzie pot spune ca UBB a ajuns sa cada in agonie iar faptul ca inca mai sta in picioare se datoreaza lipsei de transparenta pentru cei ce vor sa vina la o facultate din cadrul ei.

M-am prins

Da asa e se pare ca tragem aceeasi concluzie referitor la UBB. Cat priveste finantarea stiu doar ca UBB primeste printre cele mai multe fonduri de la Minister, iar un deputat pe care il cunosc si-a pus intrebarea daca UBB primeste atatea fonduri unde se duc banii pentru ca nu se observa mari schimbari. Iar finantare proprie har Domnului exista din belsug in UBB pentru ca un examen la noi poate costa si 500-600 lei (restanta) iar la Universitati in Bucuresti e doar 40 lei (restenta), iar asta intr-o facultate din Bucuresti care a oferit windowsuri cu licente gratuite si programe gratuite gen office studentilor. Nu e atat de grava subfinantarea daca oamenii care lucreaza in UBB ar fi morali si cu bun simt: adica sa nu astepte foloase necuvenite sau sa le pretinda si sa stie unde le e limita, pentru ca sunt multi care au o multime de functii si nici pe una nu o fac bine iar de cele mai multe ori se rasfrange asupra studentului care trebuie sa se obisnuiasca cu profesorul asa cum e. La noi la romani e o problema de constiinta; orice roman vrea sa castige mult daca se poate sa lucreze cat mai putin si sa stea in functia aceea cat se poate de mult, eventual sa ocupe si altele ca sa atraga diverse titluri. Or in alte state muncesti mult, faci aceeasi meserie insa specializata pe o anumita ramura si castigi bine.