Abandon
Am abandonat pământul înainte de a-l stăpâni după cum era în firea lucrurilor şi Dumnezeul nostru ne-a hărăzit-o. Am părăsit această lume fără a fi murit măcar. Şedem tăcuţi, lăsându-i pe cei fără de viaţă să mâne lucrurile. În mortăciunea lor se reflectă lipsa noastră de vitalitate, dar avem pretenţii, nu mai mari decât putinţa noastră ca şi fii ai lui Dumnezeu, însă mult mai mari decât măsura faptelor noastre. Nu făptuim prea mult din neputinţă sau poate din modestie, însă nici neputinţa şi nici modestia nu ne mântuiesc. Cum vom putea vreodată să sperăm la mântuire, câtă vreme lumea aceasta am lăsat-o stricăciunii? Cum vom putea să stăm drepţi în faţa Dumnezeului nostru, câtă vreme l-am lăsat pe diavol să stăpânească lumea? Şi cum am putea măcar îngenunchia în faţa Lui, câtă vreme o lume întreagă am îngenunchiat-o în faţa nimicului?
Nu ar trebui să părăsim această lume decât atunci când am părăsit-o irevocabil. Dar până atunci lupta noastră nu se sfârşeşte şi nu ar trebui să se sfârşească. Orice slăbiciune a noastră este o trădare, orice amânare a noastră este o fereastră deschisă răului pentru a cuprinde pământul şi universul. Dacă suntem atât de slabi să nu putem făuri binele, vom accepta să fim atât de infimi încât să lăsăm să se dezvolte excrescenţele răului?
Nu avem nicio datorie faţă de noi. Cu noi suntem la zi: cu cât ne greşim nouă înşine, cu atât ne suntem datori, şi cu cât ne facem bine nouă înşine, altora le datorăm ceva. Înainte de toate le datorăm însă tuturor totul. Societatea nu este reflexia ambiţiilor şi iluziilor noastre. Să nu avem pretenţie de la alţii să slujească la miturile noastre societare. Dar nici să nu lăsăm societatea să se hrănească cu noi, ca şi cum ar putea exista în afara noastră. Societatea este suma comun acceptată a idealurilor noastre, iar nu groparul idealurilor majorităţii dintre noi. Nu societatea ne face pe noi, ci noi clădim societatea. Să o clădim, deci, bine, iar dacă fundaţia societăţii este rea, să o dărâmăm şi să o reclădim bine.
- 976 afişări


Comentarii
Pingback
[...] Abandon Sun Jul 18, 2010 20:08 pm Am abandonat pământul înainte de a-l stăpâni după cum era în firea lucrurilor şi Dumnezeul nostru ne-a hărăzit-o. Am părăsit această lume fără a fi murit măcar. Şedem tăcuţi, lăsându-i pe cei fără de viaţă să mâne lucrurile. În mortăciunea lor se reflectă lipsa noastră de vitalitate, dar avem pretenţii, nu mai mari decât putinţa [...] [...]
Pingback
[...] Despre abandon în viaţă şi în politică tita.ro/2010/07/abandon – view page – cached Despre abandon în viaţă şi în politică şi despre dezertarea de la bine. Tweets about this link [...]
Pingback
[...] Abandon 19.07.2010 | Sursa RSS: Paul-Sorin Tita | Indexat in Politica [Translate] Am abandonat pământul înainte de a-l stăpâni după cum era în firea lucrurilor şi Dumnezeul nostru ne-a hărăzit-o. Am părăsit această lume fără a fi murit măcar. Şedem tăcuţi, lăsându-i pe cei fără de viaţă să mâne lucrurile. În mortăciunea lor se reflectă lipsa noastră de vitalitate, dar avem pretenţii, nu mai mari decât putinţa noastră ca şi fii ai lui Dumnezeu, însă mult mai mari decât măsura faptelor noastre. Nu făptuim prea mult din neputinţă sau poate din modestie, însă nici neputinţa şi nici modestia nu ne mântuiesc. Cum vom putea vreodată să sperăm la mântuire, câtă vreme lumea aceasta am lăsat-o stricăciunii? Cum vom putea să stăm drepţi în faţa Dumnezeului nostru, câtă vreme l-am lăsat pe diavol să stăpânească lumea? Şi cum am putea măcar îngenunchia în faţa Lui, câtă vreme o lume întreagă am îngenunchiat-o în faţa nimicului? [...]
Pingback
[...] mai bine sa-și croiască o pereche de bocanci și sa-și lustruiască busola. Eu ca om cu scaun la cap ce ma aflu nu voi sa ma bag prea adânc în a explica de ce [...]
:)
la multi ani, stimate domn ! :)
@alexandru marin: Mulţumesc!
Mulţumesc de urări!
Publică un comentariu nou